Definiția cu ID-ul 433018:
cerc (cércuri), s. n. –
1. Figură geometrică formată din mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix. –
2. Belciug, inel. –
3. Inel de întărire, fretă. –
4. Crup de oameni, cenaclu. –
5. Oțel pentru arcuri. –
6. Nuia în formă circulară. –
7. (
Arg.) Inel, bijuterie. –
8. Cîmp, domeniu, sferă. –
Mr. (țerkl’u),
megl. țerc.
Lat. cĭrcus (Pușcariu 341; Candrea-Dens., 309; REW 1948; DAR);
cf. alb. kjiark (Meyer 20; Philippide, II, 637),
it.,
sp.,
port. cerco.
Mr. provine din
it. cerchio.
Cf. cearcăn, cercel. –
Der. cercui,
vb. (a lega, a strînge cu cercuri; a înconjura, a cuprinde într-un cerc; a pune șaibe; a (se) aranja în cerc; a fixa vița cu araci); cercuitor,
s. m. (dogar); cercuit (
var. cercuială, cercuitură),
s. n. (operație ce constă în a lega vița pentru a o fixa pe araci); încercui,
vb. (a înconjura, a cuprinde într-un cerc); cercuriu,
adj. (miel cu coarnele rotunjite în formă de cerc).
Cerc C4 83tur C4 83 dex online | sinonim
Cerc C4 83tur C4 83 definitie